Arhive lunare: Martie 2017

Scorpionii, cu cortul în Munții Vrancei, între iarnă și primăvară

Scorpionii din Focsani – Mihnea (sef patrula), Stefan (secund) dar si mai noii Cosmin si Alex, au decis sa organizeze o prima iesire pe 2017, poate nu in cel mai prielnic week-end prin prisma vremii de afara. Dar ce conteaza niste ploaie, ei sunt cercetasi si se descurca cu orice:) Pentru aceasta iesire l-au invitat si pe Sabin, drumetul nostru din Constanta, drept insotitor si sprijin si au ales o destinatie: Lepsa, Vrancea, mai exact in apropierea manastirii cu acelasi nume.

Ei s-au ocupat de toata organizarea: mijloace de transport in comun pana acolo, mancarea necesara (pateuri, kaiser, paine, pulpe, cartofi, condimente), ustensile diverse (toporisca, maceta, gamele, corturi, saci de dormit, haine specifice pe care le-a mai adus Sabin in plus pe langa ceea ce avea fiecare).

Sambata dimineata s-au intalnit in Focsani si voiosi, incarcati cu bagaje s-au suit in microbuzul de Lepsa. Voiosi ei, caci vremea nu era prea voioasa 🙂 Era destul de frig si ploua mocaneste insa gandul ca vor scapa pentru 24 de ore in natura era indeajuns ca sa treaca cu vederea vremea de afara.
Dupa o calatorie de aproape o ora si jumatate, au coborat in Lepsa si au inceput sa mearga pe drumul spre manastire spre locul planificat pentru campare. Stefan documentase oarecum traseul lor pe Google Earth, iar Alex avea ceva informatii despre locurile acelea si pentru ca fusese anii anteriori cu parintii acolo in camping. Au trecut curand pe langa un izvor pe marginea drumului insa era prea aproape de drum si civilizatie si au decis sa mearga inainte. Mihnea a propus la un moment dat sa mearga pe o carare ce s-a ivit la dreapta si au inceput sa urce putin. Insa panta era destul de abrupta pentru cate bagaje carau ei, astfel incat au stabilit sa continue drumul spre manastire si sa vada ce locatii de campat ar fi bune pe traseu. In cimitirul din curtea manastirii pe langa care au trecut, avea loc o inmormantare si au mers in liniste, intrezarind deja in departare in stanga drumului pe munte, o pajiste care parea un loc pentru a se stabili. S-au indreptat intr-acolo trecand peste un podet de lemn construit destul de recent, si au inceput sa urce pe un drum de pamant plin de noroi, lasand in urma ultimile case. Casele, pareau pustii, cercetasii vorbind intre ei si ajungand la concluzia ca sunt desigur doar case de vacanta,populate doar vara. Se mai auzeau unu-doi catei dar mult in departare. Au urcat ceva mai la deal spre luminisul intrezarit mai devreme si au gasit un loc perfect unde au decis de comun acord sa aseze cortul. Mihnea adusese un cort mare de 5 persoane si unul mai micut de 2, stabilind sa vada cat de mare este primul ca sa decida daca mai e sau nu nevoie de celalalt.

Zis si facut, au eliberat putin terenul si au pus cortul care, dupa cum urmau sa vada era urias, indeajuns de incapator pentru toti. Asezarea lui a fost putin in panta datorita locului dar sperau sa fie okay. S-au chinuit putin cu ancoratul dar intr-un final a fost fixat si cam si atunci a inceput sa ploua mocaneste.

Fiind oarecum documentati in ceea ce priveste un „heat reflector” (ajutati online de Gelu), Mihnea cu Stefan au inceput sa realizeze unul, in timp ce Sabin, Cosmin si Alex au pornit sa adune lemne. Majoritatea erau umede si a fost nevoie sa intre mai adanc intr-o padurice din apropiere unde la adapostul coroanelor copacilor pe jos se puteau gasi din plin ramuri uscate. Au reusit sa creeze un panou de lemne care să reflecte spre cort caldura focului, si au decis sa plece imediat dupa intr-o scurta drumetie inainte de a aprinde focul

Au lasat cortul nesupraveghetat insa acesta era destul de bine camuflat, nefiind vizibil de la drumul principal din vale si au inceput sa escaladeze dealul din spate, prin aceeasi ploaie mocaneasca ce nu mai parea a se opri insa nici nu se intetea. Au ajuns la un drum pe care l-au urmat deoarece era mai usor oarecum de urcat decat de-a dreptul, insa noroiul era considerabil mai mult, carand cantitati impresionante pe talpile bocancilor. Dupa ce au urcat o diferenta de nivel de aproximativ 150m pe o distanta de 1.5km (conform ceasului cu GPS al lui Sabin) si au dat de un al doilea drum, si-au dat seama ca ar fi fost prea mult de urcat pana sa ajunga in varful muntelui asa ca au decis sa coboare. In coborare, Sabin (urmat de Mihnea indeaproape) – incercand sa le arate o coborare in alergare pe care o mai practica el in trecut la concursurile montane, a alunecat, calcand stramb intr-un manunchi de lemne ude, agatandu-si si pantalonul de ski pe care a reusit sa il rupa astfel 🙂 Din fericire doar pantalonul a avut de suferit, s-a ridicat si au mers toti mai departe pana la cort, unde au inceput operatiunea destul de dificila de a face focul pe ploaie.

Cu cate-o gluma cu cate-un chiot (Hip, hip, Ura!) cu cate-un cantec au facut si focul la care au pus in tigaie carnea de pe pulpe, taiata in prealabil de catre Alex. Condimentele aduse de catre acesta din urma au adus un gust deosebit mancarii, pe care cei cinci au savurat-o imediat ce a fost gata. Cartofii i-au aruncat pe jar si i-au preluat in scurt timp gata facuti cu „gust de porumb” cum spunea Alex 🙂

Pe nesimtite, seara isi facu simtita prezenta si ploaia parca se intetise putin, obligandu-i pe cei 5 sa se retraga in cort de pe la ora 19:30, unde s-au apucat de spus povesti care mai de care mai interesante 🙂 Si totusi, pentru a le afla trebuie sa petreceti alaturi de Scorpionii din Focsani, o companie de mare clasa 😀 Desigur nelipsite glume si mici frici referitoare la animalele salbatice din zona dar si pe alte subiecte, iar vocile, destul de puternice in urma cu cateva ore, au inceput usor usor sa scada, oboseala si somnul preluand conducerea.

In afara de o mica alunecare la „vale” din cand in cand pe izoprene (datorita micii inclinatii a cortului) si a faptului ca panza cortului pe partea intrarii s-a udat si s-a lipit de sacul lui Sabin, neajungand insa sa-l ude, totul a fost in regula si toti 5 s-au trezit veseli pe la 7:00 dimineata. Fara vizite nocturne ale ursilor sau ale altor animale, dupa cum de altfel era si de asteptat, deoarece toate resturile de mancare le-au coborat departe de locul de campare, urmand a le prelua pe drumul de intoarcere. Fuse o noapte oarecum linistita, ploaia oprindu-se probabil undeva pe la ora 2-3. Frig nu le-a fost deoarece se „blindasera” destul de bine, asteptandu-se la acele conditii. Asa cum se spune, nu exista vreme prea rea ci oameni nepregatiti pentru ea, iar ei ca si cercetasi trebuie sa fie intotdeauna pregatiti.

Poate cel mai neplacut lucru dimineata a fost ca toate erau ude, iar temperatura undeva pe la 1-2 grade insa s-au descurcat de minune. Sabin vorbise cu soferul microbuzului de ieri sa il sune pe la 9:00 si cum nu mai avea baterie a facut schimb de cartele cu Cosmin el fiind singurul al carui telefon inca mai functiona. Soferul a sunat, au stabilit ca sa se intalneasca la 10:15 in centrul localitatii Lepsa. Au strans totul si au pornit agale spre microbuz, microbuz care i-a luat asa plini de noroi pe bocanci si i-a dus la Tulnici de unde au fost preluati de un alt microbuz spre Focsani.

In asteptarea unor zile mai insorite si a urmatoarei aventuri, Scorpionii va spun, La revedere. Sabin, de asemenea 🙂

Anunțuri
Categorii: Cercetasie | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.